Creșterea Bisericii înseamnă Multiplicare prin Evanghelizare

Viziunea este un subiect fierbinte astăzi. Cu toate acestea, o biserică nu poate oferi o direcție pentru viitor până când nu definește cine este. John Maxwell a afirmat că prima sarcină a unui lider este să ofere un scop organizației. Deoarece suntem Mireasa lui Cristos, iar Cristos este capul, vreau să fiu implicat în scopul Său.

În Luca 19:10 citim: „Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” Dumnezeul nostru este un Dumnezeu evanghelic. O compasiune arzătoare pentru cei pierduți este înrădăcinată în însăși natura lui Dumnezeu (Matei 28:19-20; Marcu 16:15; Luca 24:49; Ioan 20:21; Faptele Apostolilor 1:8). Am citit multe cărți despre creșterea bisericii care vorbesc despre spațiu, personal și viziune, fără a aborda faptul că cineva trebuie să câștige sufletele pentru Cristos.

Creșterea bisericii înseamnă, de fapt, a face pașii corecți (vezi primul articol), pentru a ne da la o parte din calea lui Dumnezeu și a-L lăsa pe El să dea creșterea. Creșterea, totuși, trebuie să fie mai mult decât un simplu „schimb de pești”. Creșterea bisericii este multiplicarea bisericii prin evanghelizare.

Văd fire comune care străbat bisericile puternic evanghelice. În primul rând, există o teologie evanghelică. Thom Rainer, în „Perspective surprinzătoare de la cei ne-bisericoși”, a spus că 80% dintre cele mai evanghelice biserici cred în „ineranța” Scripturii, iar 99% cred că Isus este singura cale spre cer. Singura mea întrebare este: „În ce anume cred ceilalți?” De ce ar trebui cineva să fie intenționat evanghelic (este o muncă grea!) când crede că Isus este una dintre căile spre cer, sau că Biblia, manualul nostru de viață, nu poate fi de încredere? Teologia evanghelică include, de asemenea, credința că mărturia noastră face o diferență în alegerea pe care o fac oamenii pentru mântuire.

Fiecare generație încearcă să formeze un cadru teologic pentru a se scuza de la câștigarea personală de suflete. A fost „treaba predicatorului” - în anii '60; „Nu este darul meu” - în anii '70 și '80; și hiper-calvinismul astăzi. Trebuie să predicăm și să credem că evanghelizarea este mandatul nostru, pentru că mărturia noastră contează!

În al doilea rând, biserica trebuie să aibă o conducere evanghelică. Pastorul și personalul trebuie să fie câștigători personali de suflete. Fiecare slujitor din echipa noastră are obiectivul de a-L împărtăși pe Cristos o dată pe săptămână și de a conduce pe cineva la Cristos o dată pe lună - majoritatea dintre ei depășesc cu mult minimul. Acest lucru nu numai că oferă un exemplu în fața oamenilor, dar pasiunea și focul pentru oamenii pierduți vor pătrunde în fiecare slujire din biserică. Musicalul nostru recent de Paște a ilustrat acest lucru. În fiecare seară, când veneam să salut corul înainte de spectacole, ei aveau o singură întrebare... „Câte persoane s-au mântuit aseară?”

În al treilea rând, o biserică evanghelică trebuie să aibă instruire evanghelică. Biserica noastră alege să folosească F.A.I.T.H. ca instrument principal de instruire. Funcționează pentru noi. Dar orice ați face, folosiți ceva! Este contraproductiv să predici Marea Trimitere și apoi să nu instruiești oamenii cum să-și împărtășească credința.

În final, serviciile de închinare trebuie să fie evanghelice. Mesajele mele sunt concepute pentru a-l hrăni pe credincios. Cu toate acestea, includ întotdeauna planul mântuirii undeva în mesaj și închei cu o invitație evanghelică. Dacă o persoană pierdută din congregația mea aude un singur mesaj în viața sa, vreau să știe că Isus mântuiește!

În rezumat, misiunea noastră este: „Să conducem oamenii la Isus Cristos și să-i învățăm să-L glorifice pe Dumnezeu în viețile lor.”

Prin urmare, putem oferi o direcție pentru viitorul nostru. Nu poți separa creșterea bisericii de lucrarea evanghelică, deoarece creșterea bisericii este multiplicarea bisericii prin evanghelizare. Până data viitoare...